„Nu am visuri, sunt născut în întuneric

Nu am probleme, problemele mele le privesc ca fiind personale şi nu le transmit nimănui

Nu am dorinţe trupeşti, trăiesc în mod creator energiile vieţii aşa cum acestea se nasc în mine

Nu am o iubire, îmi exprim grija şi pasiunea în tot ceea ce fac

Nu am inocenţă, iau lucrurile deschis, aşa cum sunt

Nu am nicio vină, nu am trădat pe nimeni înşelându-i speranţele

Nu urăsc, oricine, oriunde şi oricând se poate dezice de mine

Nu cunosc mânia, sunt încontinuu rănit de asperităţile vieţii

Nu cunosc pacea, inima îmi este complet goală pentru a permite întregii vieţi să pătrundă în interior

Nu am un centru, centrul nu se află acolo unde eu îl pot amplasa

Nu am Eu, Eul care sunt eu se regăseşte în toate opţiunile mele

Nu am viaţă, ceea ce primesc nu este ceea ce doresc

Nu am moarte, nu există niciun loc pe care să îl pot numi casă”.

(Dr. Strephon Kaplan Williams)

Şi da, totul este fix pe dos. De fapt, toate acelea ni le dorim. Ba nu. Credem că ni le dorim şi de aceea afirmăm că le avem. Prostii. Damn damn damn.